Archive for 28 août 2010

Desi sunt mandra ca sunt romanca, sa ne intelegem de la inceput, ca sa nu-mi sara in cap unul si altul, ma sperie din ce in ce mai mult unele trasaturi ale poporului meu. Despre unele am vorbit deja: incapacitatea de a actiona, lipsa de respect. Astazi m-a frapat disperarea pentru mancare. La jurnalul tv, o stire despre romanii care pleaca, dupa vacanta de vara, inapoi la munca in occident si care stau la coada in vama. La intrebarea reporterului: « ce v-ati luat cu dvs », aud ingrozita  ca si-au luat pui congelati « ca sa tina pana in Italia« . Pui congelati? S-au terminat puii in Italia? Doamne, ce disperati ne reprezinta in afara granitelor! Nici nu indraznesc sa-mi inchipui cum se comporta in viata cotidiana acesti oameni, pe care atat ii duce capul: sa care pui din Romania in Italia, in portbagajul de la masina. Mai urmeaza sa care cartofi, si nu m-ar mira sa aud intr-o zi si asta! Suntem o natie de disperati. E ca intr-un film de Kusturica. Problema e ca nu e film, ci jurnalul TV.  Apropo de aceeasi idee, cineva mi-a povestit urmatoarele: « In urma cu cativa ani, am mers la un training in Cehia. Eram un grup de vreo 30 de romani. Acolo am fost cazati intr-un bloc cu 12 etaje (apartinea de compania la care lucram). La 500 de m de blocul unde stateam, era un hipermarket (Tesco). Cand am mers acolo prima oara, am fost socati. Preturile erau extrem de mici. Magazinul avea program non stop, asa ca romanii cumparau mancare MASIV.  Ca sa ajungem la magazin, trebuia sa mergem pe langa o autostrada foarte circulata. Preturile fiind extrem de mici, grupul acesta de romani facea cumparaturi aproape continuu. Vedeai romanii cu caruciorul de la hipermarket pe trotuarul de langa autostrada, pana la liftul blocului. Cehii erau socati… La fel de socati au fost si cand au pus un automat de cafea in holul de la intrarea in bloc. De ce? Pentru ca nu se asteptau ca la orice ora din zi si din noapte sa fie coada la cafea. Bineinteles, toti erau romani. » Am fost absolut intristata de o asemnea poveste. I-am si vizualizat, la propriu. Ca furnicile,  fir continuu pe langa autostrada pana la bloc, zi si noapte. Cred  ca nici natiile cele mai flamande din lume nu fac asa ceva. Eu pot sa inteleg unele temeri si frustrari la cei care au trait penuriile din magazine, insa totusi ! Acestia, din poveste, erau niste oameni de un anumit nivel, probabil angajati la o multinationala, pentru ca au fost trimisi la training in strainatate, si firma probabil destul de importanta, caci avea bloc propriu… E infiorator. Ce motiv au oameni de 30-40 de ani, si de un anumit nivel social, sa faca asta ? Imi amintesc si de un amic, care acum cativa ani imi povestea ca se aprovizioneaza de la supermarket cu baxul de ulei, ca acasa are intotdeauna un bax intreg, neinceput,  si unul din care consuma. Iar daca  incepe…

Sunt o persoana norocoasa. Dincolo de faptul ca am avut si am o viata frumoasa, neobisnuita, cu multe lucruri deosebite, am avut noroc ca traseul meu sa intersecteze oameni deosebiti, geniali, inteligenti, formatori de opinii, de drumuri, oameni care conteaza. Intr-un fel sau altul, ne-am apropiat. Contez pentru ei, si nu ma lasa, nici in momente grele. Apar, ca niste ingeri pazitori, mereu, deasupra umerilor, capului meu. Aceasta postare era destinata sa constituie un multumesc enorm prietenului meu, RI, care ma sustine mereu. Nu spunandu-mi declarativ  « sunt prietenul tau« , « te iubesc« , si nici macar « sunt aici« . Si totusi, prin comportamentul sau, zilnic, simt ca e aici. Fapte, nu vorbe. Adevar, nu declamatii. Multumesc, R. Datorita tie, am azi un nou suflu. Mi l-ai dat asa, in felul tau, nu teatral, nici declarativ. In felul tau, sobru, cu atitudinea aproape de a purta o simpla discutie anodina. Multumesc. Tu esti prietenul meu. Unul dintre adevarati. Veritabil. Si nu pentru ca-mi marturisesti ceva 🙂 Fapte. Nu vorbe. Fapte. Sentimente nu denumite, ci in actiune. Mi-e bine asa. Nici n-am nevoie sa aud declamatii, declaratii, emfaze. Desi teatrul ti-e atat de aproape 🙂 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It