Archive for janvier 2012

M-a pus pe ganduri cineva care spunea (si argumenta) ca democratia nu e compatibila cu saracia, mai precis ca este o teorie relativ inaplicabila intr-o tara saraca, in cazul de fata, Romania.  Si argumenta asa: « Pentru ca poporul sa isi exercite puterea… ar trebui sa fie in putere. Daca saracia te impinge sa zici ca altul pentru 2 kg de zahar si 1 L de ulei,  puterea pe care o exerciti este distructiva. Democratia tine si de educatie, iar educatia asta iar are legatura cu nivelul de trai. Intr-o tara saraca grija primordiala este ziua de maine. Nu ai disponibilitatea de a intelege cine te reprezinta si cum ai puterea sa iti exerciti puterea prin intermediul respectivei persoane. Daca la toata saracia asta se adauga o doza de smecherie tiganeasca care te invata ca fiecare este pentru el, si daca nivelul scazut de educatie te face sa crezi ca exista omul providential si te invata sa ceri un tatuc protector devine, pentru mine cel putin, foarte clar ca nu se poate aplica democratia. » Desigur, in ideal, democratia ar fi intr-o tara (din povesti), unde toata lumea ar avea de toate si nu le-ar lipsi chiar nimic, intr-o tara de oameni educati care ar avea aspiratii inalte si minte care ar putea intelege lucrurile. Insa, din pacate, traim in lumea reala. Nici in alte tari in care exista « democratie » (desi, chiar si intelesul acestui cuvant e discutabil si contestabil, numai sa dorim sa o facem, si gasim suficiente hibe), nu-s toti oamenii fericiti sau trecuti de pragul saraciei. Si in alte tari sunt oameni cu lipsuri materiale, si totusi nu-si vand urmatorii patru ani din viata pentru o ciorba (ma rog, ulei sau ce-o fi). Acum cativa ani, cand am avut revolta asta, am avut discutii indelungi cu diversi oameni, dintre care unul mi-a inchis gura scurt cu replica: « Tie nu ti-a fost niciodata destul de foame. » Poate ca nu mi-o fi fost, si nici nu cred ca trebuie sa trecem toti prin asta ca sa intelegem si sa empatizam. Indraznesc insa sa cred ca si daca imi era foarte foame, nu-mi vindeam votul pentru o ciorba (1 l ulei, 2 kg zahar, etc), care se termina in 15 zile. Este o prostie sa nu gandesti pe termen macar mediu, tocmai cand iti e foame. Cand nu-ti este, desigur, poti trai clipa…. Insa cand iti este, trebuie sa gandesti ca ai dori sa ai ce manca si dupa doua saptamani sau o luna… Resorturile « pungii electorale » sunt adanci, ceva mai adanci de atat. Si nu doar pentru ca nu sunt capabili sa inteleaga cine i-ar putea reprezenta mai bine (iarasi, asta e valabil si in alte tari la fel, nivelul mediu de inteligenta, responsabilitate sociala, etc, este chiar mediu). Ci si pentru ca practicile astea nu sunt cu adevarat condamnate, asa cum ar trebui sa fie. Poporul se educa si cu batul, nu numai cu interdictii neaplicate. Daca chiar s-ar dori, de catre toate  partile implicate in procesul electoral, eu cred…

Ce-mi vad ochii in reclamele de pe Facebook  zilele trecute? O reclama pentru o pagina cum sa vorbim corect romaneste. Foarte frumos, pana aici. Mai putin ortodox este modul in care e facuta… Ce-are…. cu prefectura? share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Ea face sarmale, croseteaza si da cu mopul. El ne invata cum sa punem gheata in whisky {o intreaga filosofie}, si face pachetele de primavara la Ambasada Chinei, fiind excesiv de prieten cu poporul chinez, desi anticomunist. Asta micu’ da cu coasa vara si cu lopata iarna, la deszapezire. Conducerea tarii e plina de oameni priceputi. Sa va mai aud ca nu va convine…. Later edit, 27 ianuarie: aseara, a spus cu vocea lui, « acum ne ocupam sa salvam vieti ». Boc in superman. Si uite cum se distruge si imaginea super eroilor…. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Cu mare atentie am dorit sa ascult discursul unui presedinte al unei tari in care oameni manifesta de 13 zile in strada. Mi-am modificat traseul, astfel incat la ora data, eram ochi si urechi (la laptop, cu castile pe urechi), chiar daca eram intr-o cafenea, intre intalniri. Vroiam sa privesc acest discurs din doua puncte de vedere: al unui cetatean responsabil, interesat de lumea in care traieste (si de tara sa), implicat civic, si, al doilea punct de vedere, al omului de comunicare, caruia, cateodata [ 🙂 ] i s-a intamplat/i se intampla sa scrie discursuri. Din al doilea punct de vedere, a fost destul de aiurea. Discurs lung, dezlanat, confuz, in care era greu sa intelegi despre ce vorbeste. Si cand spun ca era greu sa intelegi ce vorbeste, nu ma exprim pentru mine, ci pentru toti oamenii carora le vedeam reactiile in FB. Statusurile cu « s-a prins cineva despre ce vorbeste? » au fost nenumarate, si nu neaparat din tabara adversa. A fost lung, alambicat, suficient de plictisitor ca sa fii sigur ca dupa un sfert de ora 90% din privitori schimbasera canalul. Din primul punct de vedere, am priceput asa: 1) ca nu e dictator 2) ca e prieten cu poporul chinez (sigur, a si demonstrat-o, de curand, la petrecerea de Nou An chinezesc, unde a facut pachetele de primavara) 3) ca suntem unde trebuie, avem crestere economica sau asa ceva 4) ca asculta poporul inclusiv pe FB (a se vedea in imaginea alaturata, cum a cumparat like-uri. Primele 35.000 sunt obtinute in 10 zile, urmatoarele 26.000 in 6 ore) 5) ca e capitan de vapor. Concluzie: el a tinut legatura cu  Curtea Constitutionala si cu muntele Gaina. Rusine, Euro!!!!! Traiasca prietenii traditionali: China, Africa si Zona Golfului. Morala: Asta nu era mesaj pentru romani, era « interventie », cum bine a zis din ajun. Ca una chirurgicala. Acum ne opereaza. Lobotomie, cred. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It