Archive for 12 juillet 2009

…recente:) micile mele pacate… exotice 😉 p.s. pusheneto ubiva Vorba lui Philippe, pe vremuri: « Am auzit ca fumatul ucide incet« . Tacea, zambea si adauga: « Dar cine v-a spus ca ma grabesc? » share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Concluziile celor de la Capital, pe M6, dupa 25 de minute de reportaj. « Civilizatie, curatenie. Liniste. Preturi mici in apropiere de Paris. 800 de euro pe saptamana, pentru doua persoane, all inclusive, cu tot cu avion de la Paris, plus inchiriere de masina pentru toata saptamana… Mda. » Reporterii francezi de la Capital spun ca au gasit si 7 euro/camera intr-un hotel foarte corect de la Nisipurile de aur. 16 miliarde de euro au fost investiti in Bulgaria in turism din 1995 pana astazi. Acum sa va spun de ce mi-a placut mie Bulgaria, desi nu ma dusesem prea favorabila ideii de Bulgaria, si nici tarii in sine. Nu mi se parea mare branza, daca-mi este permis sa ma exprim asa. Nu mersesem niciodata in Bulgaria, pana saptamana trecuta, deoarece nu ma atragea prea mult ideea, nu pot sa spun ca aveam o parere grozava despre bulgari, si mi se parea ca am lucruri mai bune de facut, locuri mai frumoase de vizitat. Saptamana trecuta am vrut la mare, si am vrut aproape, cat pentru un week-end. Litoralul romanesc iesea din calcul, sunt prea suparata pe el, de un timp, deja. Despre Balcic auzisem numai lucruri bune, asa ca mi-am zis: « Hai la Balcic« . Chiar aveam nevoie sa ies, dupa o saptamana grea. De ce mi s-a parut ok: (in afara de sarmul Balcicului) –          pentru ca drumurile sunt foarte in regula, ceea ce nu s-ar putea spune si despre portiunea Bucuresti-Giurgiu. De altfel, la intoarcerea in Romania, noaptea, imediat dupa ce am trecut podul peste Dunare, pe cele cateva sute de metri pana la postul de frontiera romanesc, se casca o ditamai gaura in sosea. Era noapte, am vazut-o in ultimul moment, asa ca, nereusind sa franez suficient, mi-am luat-o. Si m-am zdruncinat complet, am crezut ca mi-am spart ceva… Un soi de « bine ati venit in Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor ». Adica tara mea de ma dor toate… Cel putin toate incheieturile masinii. Si capul, asa, in mod conex. Concluzia: suntem niste papagali: bulgarii pot avea si drumuri, pot avea si autostrazi. Noi nu…. –          pentru ca oamenii sunt foarte amabili, draguti, nu sunt isterici. Nu am auzit un singur claxon, sa nu mai vorbim de injuraturi, nu am vazut nici un singur flash cu faza lunga, nici pe drum, nici in orasul Varna. De isterica ce sunt, sofer bucurestean cu apucaturi, am claxonat eu in Varna: soferul pe care l-am claxonat s-a intors atat de uimit spre mine, incat mi-a fost instantaneu rusine. De cate ori m-am inselat de directie si a trebuit sa intorc pe drumuri inguste, soferii masinilor care veneau in spate se opreau politicosi, amabili, fara nici un semn de nervozitate sau nerabdare, asteptand sa fac manevrele, chiar daca eram obligata sa ii blochez. Ba mai mult, mi s-a intamplat sa aiba loc sa treaca pe langa mine, dar totusi sa ii vad ca stau in spatele meu sa ma astepte… La intoarcere, in toiul noptii, pe autostrada, dupa Varna, depaseam un camion. Din spatele meu, sosesc cu mare viteza doua masini: flashuri neintrerupte sa ma dau la o parte. Pai dupa ce…